Răspuns:
Într-o zi, un iepuraş,
Târând blana unui leu,
A plecat către oraş
,, Să v-arăt cine mis eu !”
Şi, aşa, târâş-grăpiş,
Târa blana voiniceşte...
A ieşit din nişte scai
Cineva vorbind vulpeşte:
Încotro la deal, musiu,
Încărcat cu-aşa povară?
Ai băut cumva rachiu,
Cu metan făcuşi gargară?
Iepuraşul, arţăgos,
Ia din drum un bolovan
Şi-l agită tacticos,
,, Măi, vulpoi, nu fi golan !
Ori, eşti orb, nu vezi cu cine
Ţi-ai pus mintea, biet nătâng…
Dacă rag o dată bine,
Mie-mi vine ca să plâng !”
,, Pune-ţi, mă, şi ochelarii !”
Zise cel stufos în coadă,
,, Altfel, semeni cu măgarii
De sub pielea ta năroadă…"
,, Lua-te-ar vântul, io mis leu !
Nu o rupi acum la fugă?”
,, Urecheatule, mi-e greu
Să te cred chiar buturugă…
Doar că pielea unui leu
O îmbraci cu nesimţire,
De-asta să mă sperii eu?
Paranoic eşti din fire !
Fă-ţi transplant de coarne tari
Şi de dinţi de cremeni
Şi de răget de măgari,
Ţie să îti semeni !
Dar acu’ mi-e foame rău,
Hai, aruncă-ţi blana,
Uite, colo , în dudău,
Crucea şi icoana !”
Iepurele se holbează
Şi, cuprins de frică,
Scapă jos o căcărează,
Praful îl ridică…
În fumigena naturală
Îsi leapădă blana,
Şi-o întinde prin negară,
Şterpelind icoana.
Ghici cine era în ea?
Era chiar vulpoiul
Ce din urmă-l fugărea
Împroşcând noroiul…
,, Scapă-mă-n necazul meu,
Milostiv Părinte,
Nu mai port blană de leu
De azi înainte !”…
Cu placere!
