Excursia
Era un mai în culori.
Am stabilit să mergem cu clasa într-o excursie la Grădina Botanică.
Era un anunț mare, verde, pe care scria numele grădinii cu litere de tipar, groase.
Doamna dirigintă ne număra, se plimba printre noi și ne mai întreba, uneori, dacă ne place ceea ce am ales să facem. Încă de când am pășit acolo am știut că va fi o experiență minunată. Și ce frumos avea să fie în plină primăvară să vezi atâta natură contopită în fața noastră!
Timpul a trecut rapid. Am privit florile galbene, trandafirii roșii. Am încercat să ghicim ce flori aveam în față, le miroseam și ascultam explicațiile. Copacii își aplecau umili ramurile în fața noastră.
Era minunat!
Dar un copil tot un copil rămâne. Năzdravan și teribil de viu, Marius, un coleg de-al nostru, s-a urcat pana în vârful unui copac înalt de 3-4 metri. Ne privea cu mândrie. Se tot smucea, râdea și i se părea uimitor de distractiv.
Câteva minute a durata distracția lui Marius. În cele din urmă, nu și-a mai putut ține echilibrul și a căzut din copac. Noi l-am văzut și l-am chemat pe un bărbat din personal ce stătea prin apropiere.
Ce bine că bărbatul a ajuns la timp și l-a prins pe Marius! Altfel, excursia noastră de mai plin de culori și distracții ar fi devenit neplăcută și.. o amintire pe care nu am fi vrut să o mai povestim.
