Naratorul a ieșit din tren cu un zâmbet pe față ca a scăpat de Bubico. Dar când colo, aude un lătrat foarte enervant. Era lătratul lui Bubico! Acesta a venit sfâșiat tot. A fost alungat de niște câini. Atunci, naratorului îi părea rau ca l-a aruncat pe Bubico pe geam. L-a luat in brațe și a plecat cu el acasă. Acolo i-a vindecat rănile, iar câinele era tare fericit! Apoi au ieșit la plimbare. Bubico lătra, alerga, sărea...Făcea toate lucrurile de bucurie! Dar deodată se oprește și începe să alerge la stânga. Era o cățelușa foarte drăguță. Când am mers sa întreb stăpânul de numele acesteia, o chema Zambilica.
Cei doi se întâlneau in fiecare zi! Mereu se jucau, și Bubico ducea o viață mult mai bună și fericită!
Sper sa fie buna!
