Este dimineata. O simpla dimineata de iarnă. Aud vântul cum bate puternic si promite o zi rece. Ma aflu la bunica unde este cald de la focul semineului. Pe geam sunt steluțe înghețate de cristal. Vad un fluture alb. Prima dată nu pot sa cred ca vad un fluture pe frigul de afară, însă fluturele nu pare să aibă nimic. Atunci realizez ca nu este un fluture, ci un fulg de zăpadă. Plutește purtat de vânt, pana ce cade, cade pe cimentul aleei din fata casei. După acel fulg mai cade unul si inca unul pana cand nu mai pot sa număr. Ninge!
