Stăteam în parc și priveam natura , priveam peisajul frumos de primăvară cu toate vietuitoarele care se joacă. Într-un colț starea un băiat cu față palindă ochii gri și sprâncenele stufoase. Era foarte timid și tăcut, dar iubea foarte mult natura deoarece strângea mizeria din parc, dădea mâncare câinilor , păsărilor, pisicilor și veverițelor, cânta alături de privighetori , dansa printre copaci . Am vrut să mă apropii de acesta , să știu cum îl cheamă. M-am dus să vorbesc cu acesta și avea o voce foarte blândă, vorbind despre cât de mult iubește natura , despre pasiunile și talentele sale, spunea că îi place să citească în liniște, departe de zgomotul traficului, de lumea cotidiană, iubește să cânte, sa deseneze peisajul naturii și portrete . Este un om cu adevărat înțelept.
