Psihologic, Giurgiuveanu este tipul clasic al avarului, umanizat de sinceritatea sentimentelor faţă de fiica sa vitergă, Otilia Mărculescu, şi de vaga afecţiune sau simpatie ce o poartă celorlalţi. Costache Giurgiuveanu este un personaj complex, capabil de iubire dezinteresată, cu insinctul de conservare intact, dar fără a putea să-şi depăşească mania. „Să munceşti, să strângi. Asta-i toată filizofia.”-formulează personajul crezul său în viaţă.
Moral, un avar simpatic, un bătrânel lamentabil şi meschin, un frate circumspect şi un tată-copil, care trăieşte cu teama de a nu fi jefuit, dar şi cu dorinţa de a fi un ocrotitor. Din perspectiva Otiliei, lui Felix sau a lui Pascalopol, Giurgiuveanu este, în fond, un om bun, dar cu „ciudăţeniile sale”.
