Odată cu inaugurarea noii capitale Constantinopol la 11 mai 330, numit și Noua Romă, centrul de greutate al Imperiului Roman se deplasează spre est. Constantinopolul este astfel locul unde se întâlnesc cele trei mari civilizații: romană, greacă și orientală. De asemenea, noua capitală (a Imperiului Bizantin) se afla la intersecția drumurilor comerciale mediteraneene.
Un istoric a descris anticul Constantinopol drept „bogat în faimă, dar şi mai bogat în bunuri“. Situat la întretăierea drumurilor Europei cu cele ale Asiei — strâmtoarea Bosfor —, Constantinopolul se afla pe o peninsulă foarte uşor de apărat şi dispunea de un port ferit, numit Cornul de Aur. În 657 î.e.n., locuitorii greci au numit acest loc Byzantion, după numele conducătorului lor legendar Byzas. După mai bine de zece secole, Constantinopolul a fost considerat Noua Romă, având o populaţie de o jumătate de milion de locuitori în timpul perioadei sale de glorie, cuprinsă între secolul al VI-lea şi secolul al XI-lea e.n.
