Gradina mea - grădina copilăriei mele - Avea odată straturi şi alei. Pe brazde negre infloreau pansele Şi le stropeau pe înserat bătrânii mei C-o stropitoare verde, smalfuită. Erau pe-aicea flori de mărgărită Şi micşunele cu parfum de mosc La uşa ce se vaită prelung Mă-ntâmpină parfum închis şi greu, Şi-n pragul putred, din trecut, m-ajung Vechi amintiri din ceea ce-am fost eu. Odăile pustii mi se-arată Atât de mari cum îmi păreau odată, Pe vremea când le măsuram, tiptil, Cu paşi mărunţi şi şovăielnici de copil, Era atât de nalt pe-atunci plafonul scund, Și uşile erau atât de grele Când încercam să mă ascund, Tinându-mi răsuflarea, după ele.. (Otilia Cazimir, Pelerinaj sentimental) Scrie toate figurile de stil din această poezie. Dau coroană !
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că ați găsit conținutul oferit util și inspirațional. Dacă aveți întrebări suplimentare sau doriți asistență, vă încurajăm să ne contactați. Ne-ar face plăcere să reveniți și nu uitați să ne adăugați în lista dumneavoastră de favorite!
