Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu, este considerat de mulți dintre reprezentanții criticii literare române drept cea mai remarcabilă operă a poetului. Aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1883, în almanahul societății literare „România Jună”, urmând ca, peste un an, să apară în cea dintâi ediție a volumului „Poesii”.
Protagonistul poemului „Luceafărul” este Hyperion, al cărui nume constituie și titlul operei de față. Personaj masculin, individual, principal, el nu există în formă umană, fiind astrul cel mai strălucitor de pe bolta cerească. Luceafărul este caracterizat atât în mod direct, de către autor și alte personaje (cu precădere fata de împărat, Cătălina), cât și în mod indirect, trăsăturile sale reieșind din vorbele, faptele și relația acestuia cu alte personaje.
