Stai singură-n grădină
Și dragostea ți-o cânți,
Și-atâta ți-i de bine,
Că parcă te-nspăimânți...
Lași cântecul, și iară
Pierdută-n gânduri cazi...
N-a fost nicicând sub ceruri
Seninul care-i azi.
I-atâta primăvară
În mugurii din tei,
Și-au înflorit ast-noapte
Atâția stânjenei...
Și iar începi un cântec
Duios, încetinel...
O, nu-ți întinde mâna
Spre bietul stânjenel!...
O, nu-ți întinde mâna
Să rupi o floare, când
I-atâta duioșie
În farmecul din gând!...
Căci vraja asta care
Plutește-n tot ce vezi,
De parcă firea-ntreagă
Te-ndeamnă să visezi, –
O simte ca și tine
Plăpândul stânjenel,
Și cine știe dacă
N-o fi visând și el!...
Elena Farago, În grădină
Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, o compunere în care să-ţi exprimi opinia
privind mesajul textului dat. 16 puncte
În compunerea ta, trebuie:
‒ să formulezi o opinie privind mesajul textului dat;
‒ să susţii opinia formulată prin două argumente potrivite, valorificând textul dat;
‒ să ai un conţinut adecvat cerinţei;
‒ să te încadrezi în numărul de cuvinte indicat.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că ați găsit conținutul oferit util și inspirațional. Dacă aveți întrebări suplimentare sau doriți asistență, vă încurajăm să ne contactați. Ne-ar face plăcere să reveniți și nu uitați să ne adăugați în lista dumneavoastră de favorite!