Câmp singuratic
Soarele își cerne pulberea sa fină de aur peste tot câmpul abia prasit. O liniște mormantala s-a abatut asupra sa, iar o singură adiere blândă poartă în aer răcoarea dimineții. Din pământ se văd câteva firicele firave de iarbă ce isi fac curaj să iasă de stratul umed de sol al câmpului, însă deși este liniște și nimeni nu se află prin preajmă, câmpul aparent singuratic, este plin de viață. Harnicile furnicute au iesit la treabă, păsărele străbat marea intindere a câmpului, mici insecte își fac apariția ici și colo, iar strengarul iepure zburda fericit. Pretutindeni este viață, iar câmpul nu este singuratic.
