De ce creştea copilul, d-aceea se făcea mai isteţ şi mai îndrăzneţ. Îl dederă pe la şcoli şi
filozofi, şi toate învăţăturile, pe care alţi copii le învaţă într-un an, el le învăţa într-o lună, astfel
încât împăratul murea şi învia de bucurie. Toată împărăţia se fălea că o să aibă un împărat înţelept
şi învăţat ca Solomon împărat. De la o vreme încoace însă, nu ştiu ce avea, că era tot galeş, trist şi
dus pe gânduri. Iar când fuse într-o zi, tocmai când copilul împlinea cincisprezece ani şi împăratul
se afla la masă cu toţi boierii şi slujbaşii împărăţiei şi chefuiau, se sculă Făt-Frumos şi zise:
-Tată, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai făgăduit la naştere.
Auzind acestea, împăratul s-a întristat foarte şi i-a zis:
-Dar bine, fiule, de unde pot eu să-ţi dau un astfel de lucru nemaiauzit? Şi dacă ţi-am
făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac.
-Dacă tu, tată, nu poţi să-mi dai, apoi sunt nevoit să cutreier toată lumea, până voi găsi
făgăduinţa pentru care m-am născut.
Prezintă valoarea stilistică a verbelor la imperfect din textul dat.