Citește fragmentul dat. Pif era băiatul. Paf era paiaţa. Puf era cățelul. Tustrei erau prieteni buni. La începutul verii au venit în oraş bunicii lui Pif. Amândoi îl iubesc mult. Îl vor aduce pe tară, unde n-a fost niciodată. Ce spui, Pifişor? Vrei să te joci în livadă? Să te dai în leagăn? Să te plimbi călare? Să m scăldat? întrebă bunica. Dacă despre asta e vorba, atunci nu mai încape vorbă că merge. Dar nu-şi poate lăsa priet ſi luăm cu noi și pe Paf şi pe Puf, zise băiatul. - Bine, numai să vedem dacă o să le placă... Fii fără grijă, bunico, ce îmi place mie le place și lor. De aceea nici nu ne despărțim vred după Cezar Petrescu, Pif, Pa
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că ați găsit conținutul oferit util și inspirațional. Dacă aveți întrebări suplimentare sau doriți asistență, vă încurajăm să ne contactați. Ne-ar face plăcere să reveniți și nu uitați să ne adăugați în lista dumneavoastră de favorite!
