Era odată un melc fără casă.Ii venea și să plângă, dar nu pentru că își dorea cu adevărat o casa , ci pentru că frații săi râdeau de el și nu vroiau să il primească în Marea Comunitate a Melcilor. Chiar șeful acestei comunități a zis că Bobiță este un melc foarte inteligent și că intr-o zi ar putea domni peste toți melcii.
Bobiță s-a cățărat in copac si a gasit un cuib de pasari. Apoi a intrat în scorbura unei veveriței.Era atât de confortabil
așa că vroia să tragă un pui de somn dar se pomeni cu veverița.Ea a crezut că este un hoț și l-a gonit.Bobita a aterizat pe casa Domnului Cârtița dar l-a cam deranjat.
Cârtița nu il recunoscuse pe Bobiță,dar el s-a prezentat așa că Cârtița l-a primit în casa lui deșii era cam rece și neprimitoare.
Cârtița a zis că degeaba are o casă dacă nu poate vedea frumusețea naturii și florile.
De atunci Bobiță nu și-a mai dorit nicio casă.
