Argumentare doina populara Jelui-m-as culeasa G.Dem.Teodoresu.Dau coroana!!
Foicica macului,
Jelui-m-aș și n-am cui.
Să mă jelui vântului,
Vântului, Crivățului?
Bate vântul,
Arde câmpul,
Îmi lasă jalea și gândul.
Jelui-m-aș câmpului,
Câmpului și drumului,
Dar mi-e câmpul pustiit,
Tot de jalea mea pârlit.
Jelui-m-aș drumului,
Drumului pustiului,
Dar nici el n-are putință:
Chinul meu n-are credință.
Jelui-m-aș codrului,
Codrului voinicului:
Codrul are frunza verde
Și pe mine nu mă crede.
Foaie verde măr pitic,
Nu mai zi, flăcău, nimic.
N-ai pierit cât ai fost mic
Dar acum, când ești voinic?

Răspuns:

Hey! Aici trebuie dar sa pui informatiile date de text intr-un sablon

Explicație:

Doina populară este specia genului liric, parte integrantă a folclorului românesc ,are caracter colectiv, traditional și oral.

Un prim argument pentru apartenența textului la specie este monologul liric adresat prin care se exprimă sentimentele profunde de jale și de tristețe. Mărcile eului liric sunt formele verbale și pronominale la persoana întâi („jelui-m-aș”).De asemenea, este prezent și monologul liric adresat.

Un alt argument relevant pentru încadrarea textului la specie  este faptul că limbajul artistic prezintă, la toate nivelurile, particularitățile doinei populare.formulele inițiale „Foicica macului” și „Foaie verde măr pitic” sugerează comuniunea om-natură, având rol și în crearea simetriei și muzicalității textului.La nivel prozodic, tonalitatea este create prin ritmul trohaic, rimă împerecheată care alternează cu monorima, versuri scurte, de 7-8 silabe, elemente definitorii ale speciei .

Prin urmare, date fiind intensitatea trăirilor exprimate în mod direct, particularitățile limbajului artistic, textul dat este o doină populară.