~Ploaia~
Priveam cu micuțele picături argintii se loveau cu brutalitate de geamul camerei mere. Eram adancit printre norii gri de ploaie și vise, întrebându-mă cum ar fi să fii o picătură de apă. Cum este să renaști, iar și iar. Însă nu aveam niciodată să aflu, trebuia să mă împac cu gândul că era imposibil. Voiam să dansez împreună cu ploaia pe bataia vântului, voiam să îi privesc pe toți de sus, dintre norii pufoși și să le zâmbesc. Ca mai apoi să mă arunc asupra lor ca o minge și să îi fac să tremure sub atingerea mea.
