După ce ascultă toate astea, băiatul coborî din pat și se duse la ușă, cu intenţia să iasă afară. Usa era însă încuiată și-i era frică să bată să-și cheme fratele să-i ajute. Mai era încă o uşă în partea cealaltă a odăii , pe care el niciodată n-o deschisese. Clanța era prea sus. Inălțimea lui, de copil de trei ani, nu-l permitea să ajungă la ea. Aduse un scaun, se urcă pe el și deschise ușa. Odaia în care intră n-avea mai mult de doi metri, o odaie strâmtă, cu pereții albi. Din mijlocul odăii urca o scară de lemn - era scara de la pod. Ușa de la pod era trasă pe jumătate, și în cămăruța întunecoasă o fâşie de lumină cădea de-a lungul scărilor. Inima băiatului începu deodată să bată, de parcă ar fi vrut să iasă din piept. O bucurie si o frică ciudată îi umplură sufletul.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că ați găsit conținutul oferit util și inspirațional. Dacă aveți întrebări suplimentare sau doriți asistență, vă încurajăm să ne contactați. Ne-ar face plăcere să reveniți și nu uitați să ne adăugați în lista dumneavoastră de favorite!
