In a doua zi din tabara am ales sa vizitam casa lui Ion Creanga. Casa celui care a inventat pentru prima oara abcedarul , celui care a facut obligatorie scoala primara si , in fine , autorului stralucit.
Era cam ora pranzului cand am ajuns noi. Datorita numarului impresionant de copii din tabara , vizitarea ei a fost exlusiva noua . Ba chiar gazdele ne-au dat 3 ghizi care sa insoteasca tot atatea grupe si sa le povesteasca despre acel loc istoric.
Am ajuns acolo. Contrar celor spune in "Amintiri din Copilarie" , anumile locuri , cum ar fi raul in care se scalda Nica , aveau alte locatii. Acesta ,poate, a fost cel mai socant lucru.
Cand am intrat , am fost stupefiata de spatiul stramt din casa in care trebuia sa traiasca toata familia personajului. Am putut sa-mi imaginez cum un copil de 8-9 percepea viata . Cum era fortat sa traiasca si , in ciuda conditiilor sale , a ales sa se duca mai departe , sa ajunga un astfel de personalitate imortalizata de timp prin operele sale si prin mostenirea lasa noua , tuturor romanilor.
Deodata ma trezesc din starea de visare. Timpul nostru alocat pentru a vizita casa se sfarsise. Acea vizita m-a marcat pentru tot timpul taberei. In ciuda mediului in care si-a petrecut copilaria , acesta nu s-a lasat descurajat ci a ales sa viseze si mai mult pentru o viata diferita de cea cu care fusese familiarizat.
Coroana ??
