Era toamnă. Păsările călătoare plecaseră. Rămase numai una mică. Aceasta avea o aripă ruptă şi nu putea să zboare. Mica pasăre se duse atunci în pădure, să ceară ajutor de la arbori. Ea îi întreabă pe toţi cu glas duios: - Vreți să mă lăsați să trăiesc între ramurile voastre până s-o face vremea bună? Eu nu pot zbura mai departe, pentru că am aripa frântă. - Nu pot I îi răspunse fagul. Mi-e destul că port de grijă ramurile mele. Du-te de aici! - Nici eu nu pot! Îi zise stejarul. Mă tem că-mi vei mânca ghinda. Du-te în altă parte! Tot cam în felul acesta o goniră şi ceilalți arbori ai codrului. Iată însă că o zări bradul ..."
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că ați găsit conținutul oferit util și inspirațional. Dacă aveți întrebări suplimentare sau doriți asistență, vă încurajăm să ne contactați. Ne-ar face plăcere să reveniți și nu uitați să ne adăugați în lista dumneavoastră de favorite!
