2 Lucraţi în perechi. Citiți textul de mai jos. Găsiţi-i un alt titlu. Motivati alegerea.
Un arici zgribulit de frig mergea prin pădure. Avea prinsă în tepi, ca un stegulet, o bucată de
hârtie colorată. Pesemne ariciului îi era dor de vara caldă, când ducea in tepi câte o floare.
Deodată auzi un scâncet şi văzu că de sub frunze ieşeau doi tepi. O fi vreun frate in necaz,
gândi ariciul şi începu să dea cu grijă frunzele la o parte. Dar, spre surpriza lui, descoperi un tir
mic de trandafir, tremurând de frig.
Ariciul, fiind mai mare, începu cu suflarea lui caldă să dezmorţească bietul fir de trandafir.
Se aşeză lângă el ca să-l ocrotească de ploaie şi începu să-i murmure un cântec de leagăn. Ploua
si tot pământul se legăna ca să adoarmă firul de trandafir.
• Aşa trecu o noapte, o zi și încă o noapte şi ariciul începu şi el să ameţească de frig. Ba chiar,
privind cu ochii împăienjeniți spre copacul alăturat, i se păru că-i încărcat cu flori de cristal.
Din visul acesta îl trezi, într-o dimineaţă, o rază de soare. Venise primăvara! Ariciul descoperi
o minune: pe tulpina subţire a trandafirului apăruse o corniță verde: prima frunză. Apoi au
răsărit în jur mii de ace verzi, mii de fire de iarbă. Trandafirul i-a spus atunci ariciului: Cu pelerina
asta de ace noi, pământul seamănă cu tine: a devenit un arici mare și bun.
(Pământul, un arici, de Lucia Olteanu)​