Răspuns:
Dorul cunoaște în creația eminescina o multitudine de nuanțe stilistice ce se înscriu în tradiția creativității populare. Dorul este un din cele mai fine cristalizari ale spiritului popular constantă fundamentală asupra lumii și a vieții . Așa dupa cum atestă variantele poeziei ,, Amicul F " Eminescu optează pentru cuvântul "dor" in loc de formele inițiale "gând " și "vis " .
În cosmongia din "Scrisoarea I " "dorul " semnifică "voința de a trăi " dar și un "primum movens " al lumilor.
Dorul este proiectat în spațiul infinit
" La steaua ce a răsărit
E o cale atât de lungă
Ca mii de ani le a trebuit lumini sa ne ajungă"
"Dorul fără nume '' in poezia " Fat-frumos din tei" se preschimbă în " dor de moartea "
În poemele "Peste vârfuri" "Luceafărul" "Denonism ". Dorul și visul statuează aspirația sper " liniștea din Paradisul copilăriei sau din lumea idealului închipuită la vârsta primelor iubirii "
"Dorul" eminescian este "aspirația nemărginită deschiderea eului către osmoză cu lumea dinafară cu întreaga fire care i condiționează nu numai deplinătatea dar chiar și fiintarea ca atare "
Sper că te am ajutat!:)
