Nucul Păsărica s-a sculat cu noaptea în cap. N-avea cui să-i spună bună dimineața: păsăroiul ei dormea dus. Şi cum sta şi se uita la stelele pe care le înghițea cerul una câte una, păsărica a întrebat, deşi n-a au- zit-o nimeni Oare cine le stinge? Apoi, când a văzut că de după deal răsare iarba de aur a soare- lui, l-a ghiontit cu ciocul pe soţul ei: - lată, e ziuă albă. Scoală, că trebuie să mătur cuibul. - Mi-e somn la un ochi. Mai la- să-mă, o rugă păsăroiul. Te las, a zis pasărea şi a prins a cânta la urechea lui: Tiur! Tiur! Tiur-tiur! docchis amândoi ochii ustie laca ări... can- urat a
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că ați găsit conținutul oferit util și inspirațional. Dacă aveți întrebări suplimentare sau doriți asistență, vă încurajăm să ne contactați. Ne-ar face plăcere să reveniți și nu uitați să ne adăugați în lista dumneavoastră de favorite!
