"Maitreyi continuă totuşi cu o simplitate care
începu să mă cucerească. Vorbea apei, vorbea
cerului cu stele, pădurii
, pămintului. Îşi sprijini
bine în iarbă pumnii purtind inelul şi făgădui:--
Mă leg pe tine, pămîntule, că eu voi fi a lui Allan,
şi a nimănui altuia. Voi creşte din el ca iarba din
tine. Şi cum aştepti tu ploaia, aşa îi voi aştepta
eu venirea, şi cum iti sunt tie razele, aşa va fi
trupul lui mie. Mă leg în fața ta că unirea noastră
va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul,
dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupră-mi,
căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pămînt, tu
nu mă minţi
, maica mea. Dacă mă simti
aproape, cum te simt eu acum, şi cu mîna şi cu
inelul, întăreşte-mă să-l iubesc totdeauna,​