Era o zi frumoasă de iarnă.Eram afară cu Lică și Ionel aruncând unul în altul cu bulgări mari și pufoși.Pe la prânz mama ne chemă in casă deoarece eram vineți de la frig.Ne puse pe toți trei în pat și ne spuse că după acea ne va da voie să mergem pe deal să ne dăm cu săniuța.
Când ne-am trezit am pornit la drum nemâncați.
Apoi ceva sa întâmplat.......
atunci când am ajuns la capătul dealului o umbră mare a apărut în fața noastră.Lică începu să țipe......
Era tata Dorel.Am început toți să râdem și ne-am amintit și peste doi ani de acea întâmplare.
