Vodă, fiind gata de plecare şi văzând că hârtia lui Moş lon Roată cuprinde multe nemulţumiri, îi zice cu blândete: - Spune, Moş loane, din gură, ce ai de spus, că mai bine am să înteleg! Atunci, Moş lon Roată, începe a se plânge după cum urmează: Luminarea Voastră! De când a avut loc Divanul ad-hoc nu am mai avut zi bună cu boie- rul meu, stăpânul unei moşii foarte mari, pe care-l cunoşti, Măria Ta. Nu am gândit nicio clipă că dumnealui, un boier bogat şi cu învăţătură, să-şi pună mintea cu unul ca mine. Dumnezeu să-i dea sănătate şi bine, dar amarnic m-a lovit în avere şi în cinste. Întâi şi întâi, a pus înadins pe feciorii boiereşti să îmi caute vină şi să mă aducă la sapă de lemn. Şi aceştia, ca oameni pizmaşi ce nu au gândit drept, s-au străduit să dea vitele mele pe moşia boierească, să se creadă că ele au făcut stricăciuni, apoi să mi le poată ucide fără nicio cruţare. Mi-au împuşcat porcii, vacile, boii, căişorii, iar oile mi le-au luat cu grămada. Îți poți închipui, Măria Ta, ce necaz era pe capul meu? Văzând eu de la o vreme, că nu mai încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la boier să mă plâng. Şi boierul, în loc de un cuvânt bun, m-a scuipat drept în obraz, de faţă cu slugile sale şi cu alţi oameni care se aflau la curte, încât am crezut că a căzut cerul pe mine, de ruşine! Măria Ta, în câţiva ani de zile m-au sărăcit şi mi-au luat cinstea, care pentru mine a fost cel mai scump lucru! Vodă Cuza a stat neclintit şi s-a uitat ţintă la Moş lon Roată, cât a vorbit el. Şi când a isprăvit vorba, Vodă i-a pus două fişicuri de napoleoni în mână, zicându-i cu bunătate: - Tine, Moş loane, acest mic dar de la mine şi întâmpină-ţi nevoia, de azi pe mâine, cum te va lumina Dumnezeu! lar pe boier lasă-l în judecata lui! Lui Moş lon Roată i se umplură ochii de lacrimi şi, sărutând mâna lui Vodă, ca semn de mul- umire, zise oftând: - Dar cu ruşinea ce mi-a făcut cum rămâne, Măria Ta? - Cu ruşinea, iaca, aşa rămâne, Moş loane, zice Vodă Cuza, sărutându-l şi pe un obraz şi pe altul, în fața mulţimii adunate acolo. Du-te şi spune sătenilor dumitale, Moş loane, că, pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că ați găsit conținutul oferit util și inspirațional. Dacă aveți întrebări suplimentare sau doriți asistență, vă încurajăm să ne contactați. Ne-ar face plăcere să reveniți și nu uitați să ne adăugați în lista dumneavoastră de favorite!
