Tresăream. - A. nu... stiu unde ai rămas... la-a-a... Zâna Florilor... Auzisem prin vis. Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene, de somn, de mul- țumire. Şi mă simteam uşor, ca un fulg plutind pe o apă care curge încet, încetinel, încetişor... şi bunica spunea, spunea înainte, si fusul sfâr-sfâr pe la urechi, ca un bondar, ca acele cântece din buruienile în care adormisem de atâtea ori. Când m-am deşteptat, bunica isprăvise caierul. Dar basmul? Cu capul în poala bunicii, niciodată n-am putut asculta un basm întreg. Avea o poală fermecată, și un glas, și un fus care ma fu rau pe nesimţite şi adormeam fericit sub privirile şi zâmbetul ei. Så intelegem textul! 1. Ce înfăţişare are bunica? 2. De ce crezi că era îndrăgită bunica? 3. Ce făcea bunica sub dud? 4. Cum îşi alinta bunica nepotul?
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că ați găsit conținutul oferit util și inspirațional. Dacă aveți întrebări suplimentare sau doriți asistență, vă încurajăm să ne contactați. Ne-ar face plăcere să reveniți și nu uitați să ne adăugați în lista dumneavoastră de favorite!
