Moş Ion Roată, lovit până în suflet, întrebă de ce i-au mai adus acolo, dacă nu au vrut să priceapă şi ei ce vorbesc boierii. Îşi arătă palmele bătătorite de muncă şi spuse că ele îi ţin pe boieri şi îi fac să huzurească. La aceste vorbe, cuconul Alecu Forăscu îi spuse că e fericit că se află acolo, alături de el, că mai bine un ţăran cu un car de minte decât un bonjurist c-o mână de învăţatură. Apoi moș Ion Roată și Cuza Voda au dat mâna prieteneşte (adică a dat mâna cu colonelul Alexandru Ioan Cuza, cel care avea să fie domnitorul Cuza Vodă). În sfârşit, adunarea a încuviinţat Unirea, care avea să se desăvârşească la 24 ianuarie 1859.
