rândunele!<br />In faţa ferestrei e un măr. Copiii îl văd din clasă, îi ascultă poveştile când fereastra e<br />deschisă şi uneori se opresc în preajma lui și rândunelele! Mărul e însă supărat pe i<br />Prea sunt gureșe. Şi tocmai din cauza asta copiii nu sun atenţi la lecţii! Rândunelele se supără<br />şi ele pe măr! Prea are multe crengi şi crengile prea au multe frunze şi foşnesc de-ți iau auzul,<br />Poveste de toamnă<br />Titel Constantinescu<br />de vânt, așa<br />, în fugă...și parcă mai rece decât ieri, decât alaltăieri, dar parcă mai altfel decât<br />ieri, decât alaltăieri.<br />Îndată rândunelele au început să facă pe supăratele:<br />Ai văzut, mărule?Abia a trecut vântul, că ai și-nceput să foşneşti. Ne-ai asurzit cu<br />gălăgia ta... şi strigau atât de tare, încât mărul s-a supărat:<br />Iar voi... voi faceți atâta zgomot acum încât...<br />Au mai trecut câteva zile. Vântul a-nceput să vină mai des pe acolo. Mărul a foşnit mai<br />mult. Iar rândunelele nu ştiu de ce, dar nu prea s-au mai simțit bine în cuibul lor! Parcă era<br />mai frig!<br />Şi rândunelele, într-o seară, au stat de vorbă cu mărul:<br />Vom pleca. Trebuie să plecăm! Dacă mai stăm mult, copiii nu vor mai învăţa din<br />cauza noastră!<br />Mărul a foşnit trist:<br />- îmi<br />pare<br />rău! Cred că şi frunzele mele vor trebui să plece! Foşnesc prea tare! Copiii au<br />nevoie de linişte, de foarte multă linişte!<br />... Altfel, spuseră din nou rândunelele, noi nici nu ne-am fi gândit să plecăm! Dar<br />ce ne face cu copii? Trebuie să învețe, nu?<br />til si rândunelele s​