Răspuns:
Am plecat din tara la sfarsitul lunii octombrie, cand Romania se pregatea de iarna si frig, acolo erau 18 grade, mult nisip si soare. Mi-am facut prieteni usor, exista chiar si o comunitate de romani, dar se apropia Craciunul iar pentru mine era prima oara cand il petreceam departe de familia mea.
Ador aceasta sarbatoare si fix cu o saptamana inainte sa vina Mosul mi-am dat seama ce trista singura sunt si eram convinsa ca Mosul nu ma va gasi.
Ajunul de Craciun m-a prins la munca, la unul dintre evenimentele organizate in hotelul in care lucram. Am stat peste program, asa ca am ajuns la 2 dimineata acasa. Eram franta de oboseala. Stateam singura, iar cand am intrat in camera era totul intunecat si sumbru. Am aprins lumina, am facut dus si m-am schimbat, toate astea fara sa arunc macar un ochi la pat. Cand intr-un final am zis sa ma bag la somn am descoperit pe noptiera un glob si 2 cadouri mari, invelite in rosu.
A fost pentru prima oara, la mii de km distanta, cand am simtit ca Mos Craciun exista (asa cum credeam in copilarie). Ma gasise acolo, pe mine, in dimineata de Craciun. M-am pus pe pat, in tacere, lacrimand de fericire si imbratisand cadourile primite. Nu am vrut sa le deschid, eram fericita cu ele fix asa.
