Răspuns:
Pe parcursul romanului se relatează drumul lui Blaga de la Lancrăm (satul natal) la Viena, iar apoi întoarcerea în Transilvania. Cel mai mic dintr-o familie cu nouă copii, Blaga s-a dovedit a fi și cel mai receptiv. Desigur, observarea acestei calități s-a lăsat așteptată, întrucât o nefirească luciditate se instalase între el și cuvânt. Așadar, rostirea cuvintelor s-a dovedit a fi cel mai dificil început al lui Blaga în decursul primilor pași făcuți în existență. Îngrijorată peste măsură de tăcerea copilului, mama lui l-a dus la doctor, iar acesta a liniștit-o, declarând că nu era nimic în neregulă cu el. Pentru Blaga, însă, rostirea cuvântului însemna mult mai mult decât înseamnă, în mod normal, pentru oricare dintre noi. Aceasta reprezenta echivalentul pășirii în viață, iar Blaga nu era pregătit să înfrunte nici existența în forma ei de atunci, ci și-ar fi dorit să se poată întoarce în pântecele mamei sale. El simțea cuvântul ca pe o prelungire a sa, oferindu-i o semnificație deosebită. La vârsta de patru ani, Blaga a vorbit pentru prima dată.”
