Identifica elementele tradiționaliste din următorul fragment:
“ Preotul Belciug văzu o milostivire cerească în întampinarea aceasta sângeroasă. Îi părea rău de Ion, dar în aceeaşi vreme se bucura că biserica va câştiga prin moartea lui. Se felicita pentru norocoasa idee i-a fost inspirată de Dumnezeu de a asigura pe seama sfântului locaş o avere atât de frumoasă. Hotarî să facă o înmormântare deosebit de solemnă omului care a lasat de bunăvoie bisericii tot ce a stăpânit în valea plângerilor. Dădu voie ca groapa lui să fie săpată chiar în curtea noii biserici şi făgădui sa-i ridice , pe socoteala sa, o piatră pe mormânt spre a eterniza creştineasca danie a celui răposat întru Domnul. […]
Niciun ochi nu rămase uscat atunci când, prin gura preotului, Ion îşi lua rămas bun de la părinţi, de la toţi prietenii şi cunoscuţii. Iar când, în sfârşit pomeni pe George care i-a curmat viaţa pământească, şi-i zise “te iert, căci n-ai ştiut ce faci” , tot norodul izbucni într-un hohot de plâns şi Zenobia, năucita de jale, se izbi cu capul de dunga coşciugului , încât de-abia o potoliră cei dimprejur.
Pe urmă Ion fu coborât în pământul ce i-a fost prea drag, şi, oamenii au venit pe rând să-i arunce câte o mână de lut umed care răbufnea greu şi trist pe scândurile odihnei de veci…”
​