Atitudini din viața mea
Atitudine asertivă
Într-o zi, eu eram la rând la casa unui magazin mare din oraș.
Eu mă uitam pe telefon și când am vrut să înaintez am observat că în rând în fața mea s-a așezat un băiat cam de vârsta mea.
Pentru că acest fapt m-a enervat, am numărat până la cinci, am inspirat și expirat aer în piept și după ce m-am calmat am rugat acel băiat să își ceară scuze, apoi să îmi ceară voie să se așeze în fața mea. Băiatul a rămas un pic dezorientat că eu m-am adresat fără nervi, așa că nu a avut încotro și s-a executat, ba chiar mi-a și mulțumit frumos că va ieși din magazin mai repede, pentru că îl aștepta mama lui în fața magazinului.
Atitudine agresivă
O altă întâmplare ce îmi vine în minte acum, este cea de la patinoar, unde am fost duminca trecuta cu prietenii mei.
Eu patinam liniștit pe gheață, când dintr-o dată a venit glonț spre mine un tip slab și cu barbă. Eu, căzând pe gheață, m-am enervat așa de tare încât am început să îl înjur, să țip și voiam chiar să îi fac și eu lui o trântă.
Acest tip s-a enervat și mai tare decât mine și a început să îmi vorbească și el pe acelasi ton, de a ieșit un tărăboi de toată lumea se uita la noi ca la circ.
Imediat au intervenit prietenii mei și m-au calmat, apoi am plecat acasă.
Curios este că din aceste două întâmplări eu am simțit din cea asertivă o stare de bine, aproape că eram mândru de mine de felul cum am procedat, pe când din cealaltă întâmplare am rămas cu un gust amar și câteva zile m-am învinovățit că nu m-am putut calm și la fel de bine ca la magazin.
