Cámila si girafa
Camila si Girala erau intr-o continuă sfadá,
Ce urata esti, ghebosatol ii spunea Girala suratei sale,
Jar Cámila raspundea cu dispret:
- Cine a mai vazut un gât
până la cer ca al tau?
Dar intr-o zi savana arse si focul le impinse pe amandoua in
pustiu. In fuga mare, abia apucaseră sa ia niscaiva merinde si putina apa. Pe drum, sub soarele
arzător, Cámila spuse:
Surioară, păstrează toate merindele pentru tine, Cocoasa mea ma va hrani pana la
prima oaza,
lar la oaza, girafa isi intinse gâtul si culese din varfurile celor câțiva palmieri ai
locului suficiente frunze ca sa se sature si Camila, care era prea scunda pentru a-si culege
singura hrana,
Nu-si mai spuseră niciun cuvant urât după aceea, niciodată,
Vocabular:
lada
ceartă cale